Speranta

Stateam in fata ei.Nu o mai vazusem de cand am plecat din oras.Asteptam sa spuna ceva numai ca a tacut si m-a lasat pe mine sa incep primul,dar...nu stiam ce zic.Vroiam sa ii spun ca mi`a fost dor de ea si m-a gandeam in fiecare seara in subsolul in care stateam ultima noastra discutie.Imi parea atat de rau ca ne-am certat.Nu am putut spune nimic din toate astea,asa ca a plecat cu lacrimi in ochi .Ii auzeam suspinul si pasii cum urca sper biblioteca .Am fugit dupa ea.Am incercat sa o iau in brate numai ca a respins toate atingerile mele.Eram disperat.Nu stiam cum sa o fac sa inceteze, sa nu mai planga si sa incerce sa discutam macar cateva minute. Era suparata,stiam asta numai dupa cate prostii ii spusesem cand am plecat.Am fost un tampit.Nu stiam daca ma va ierta .Vazusem ca nu vrea sa discute asa ca mi-am plecat capul m`am intors spre usa si am plecat.Acum stau intins in pat si ma gandesc la tine.Oare ti-ai gasit pe altcineva.Oare m-ai uitat ?Au trecut 3 luni de cand nu ne`am mai vazut,dar cu toate astea eu inca o iubesc.Sper sa ne intalnim candva numai pentru o clipa.Sa te mai vad odata.Sper..sper din tot sufletul ca inca te gandesti la mine...Sper