Imi aduc amine de parca ar fi fost ieri...Stateam pe banca la umbra uni copac imbratisati.Nu stiu ce imi trecea si ce nu atunci prin minte.Imi doream sa nu mai pleci niciodata ,sa ramanem asa pentru totdeauna.Picaturile de roua iti atingeau obrajii fini si cadeau incet catre buzele tale calde.Nu m`am mai putut stapani si m`am apropiat delicat de ele fara a ma mai gandi si le`am sarutat.Eram atat de confuza...mi se parea ca totul a disparut si am ramas numai noi doi la apusul soarelui.Ne`am despartit buzele si am stat cateva clipe privindune unul pe celalalt.O lacrima imi curgea pe obraz si zambeam.Te uitai la mine atat de nesigur pe tine exact ca un copil care se pierde intr`o gara plina cu oameni necunoscuti.Nu stiai daca sa imi spui ca ma iubesti sau sa pleci fara sa te mai uiti in urma.Parca imi parea rau pentru ce se intamplase.Poate nici unul nu era pregatit pentru asta.Am scos biletul pe care il scrisesem cu cateva zile in urma,l`am lasat pe banca si am plecat pe acea alee care ne`a despartit pentru totdeauna.De atunci nu te`am mai vazut.Jurnalul meu s`a terminat.Este ultima pagina pe care ti`o dedic tie.A trecut atata timp si inca mi`e dor.Mi`e dor de clipele acelea dulci si pline de iubire dintre noi doi.Mi`e dor de vorbele tale calde si de imbratisarile tale pasionale care ma induceau in eroare.Esti unic si nimeni nu te va inlocui vreodata.Am ramas aceeasi copila imatura si plina de viata ca intotdeauna.Te iubesc.